Staţiunea
Călimăneşti-Căciulata este situată în partea central-sudică a României, în nord
-estul judeţului Vâlcea, pe malul drept al Oltului, în Depresiunea subcarpatică
Jiblea-Călimăneşti, la poalele masivului Cozia şi Căpăţânii din Carpaţii
Meridionali.
Situat pe ambele maluri ale râului Olt, la ieşirea acestuia din defileu, la altitudinea de 260-280 m, se afla la 18 km distanţă de municipiul Râmnicu Vâlcea (sediul administrativ al Judeţului Vâlcea) şi 80 km sud de municipiul Sibiu.
Populatia este de 8.633 locuitori.
Clima este specifică depresiunilor subcarpatice adăpostite, fără variaţii mari de temperatură, cu veri răcoroase (în jur de 20°C în luna iulie) şi cu ierni relativ blânde (între -l° si -5°C în luna ianuarie). Temperatura medie anuală este de 9° C. Precipitaţiile sunt moderate (750-800 mm anual), iar vânturile predominante vin de la nord şi nord-vest. Umiditatea relativă a anului este cuprinsă între 60-80%.
Călimăneşti-Căciulata
se întinde de-a lungul drumului european E81, pe DN7, la 18 km
nord de municipiul Râmnicu Vâlcea, la 81 km sud de Sibiu şi 187 km distanţă de
capitala Bucureşti.
Acces rutier:
- prin DN7 (E15) de la Bucureşti, Sibiu, Râmnicu Vâlcea sau Piteşti.
Extremitatea nord-vestică a judeţului este străbătută de şoseaua trans-alpina Novaci-Oasa-Sebes.
O importanţă aparte a transportului rutier o are segmentul şoselei naţionale, Râmnicu Vâlcea-Sibiu, ce trece prin defileul Oltului, şi parte integrantă a drumului european E81, Halmeu - Satu Mare - Giurgiu
Acces feroviar:
- prin gara Călimăneşti pe linia Podu Olt - Piatra Olt sau gara Rm. Vâlcea şi hala Păuşa.
Transportul feroviar prezintă o densitate slabă datorată acccidentării reliefului dar este străbătut de două magistrale: Bucureşti-Arad şi Bucureşti-Timişoara, făcând joncţiunea la Caracal.
Transport aerian:
Prin aeroporturile din Bucureşti sau prin cel din Sibiu şi de acolo cu mijloace auto sau feroviare.
Acces rutier:
- prin DN7 (E15) de la Bucureşti, Sibiu, Râmnicu Vâlcea sau Piteşti.
Extremitatea nord-vestică a judeţului este străbătută de şoseaua trans-alpina Novaci-Oasa-Sebes.
O importanţă aparte a transportului rutier o are segmentul şoselei naţionale, Râmnicu Vâlcea-Sibiu, ce trece prin defileul Oltului, şi parte integrantă a drumului european E81, Halmeu - Satu Mare - Giurgiu
Acces feroviar:
- prin gara Călimăneşti pe linia Podu Olt - Piatra Olt sau gara Rm. Vâlcea şi hala Păuşa.
Transportul feroviar prezintă o densitate slabă datorată acccidentării reliefului dar este străbătut de două magistrale: Bucureşti-Arad şi Bucureşti-Timişoara, făcând joncţiunea la Caracal.
Transport aerian:
Prin aeroporturile din Bucureşti sau prin cel din Sibiu şi de acolo cu mijloace auto sau feroviare.
Istoric
Zona
Călimăneşti-Căciulata are o existenţă îndelungată, semnalată prin tezaurul de
monede dacice şi castrele de la Jiblea şi Arutela. Pe timpul împăratului
Hadrian (117 - 138 d.Hr.) apele de la Bivolari au fost folosite de romani
şi de populaţia dacă la termele Arutela.
Prima menţiune documentară apare în condica Mânăstirii Cozia, pe 20 mai 1388, când prin documentul amintit, Mircea cel Bătrân primeşte de la Nan Udaba "locul numit Călimăneşti pe Olt", pe care acesta îl inchină Mânăstirii Cozia.
Spre deosebire de alte sate, satul Călimăneşti era liber de taxe şi alte munci. Dar aceste drepturi sunt incălcate de Radu II (1421) şi mai târziu de către toţi domnitorii până la Radu Mihnea (1611), care îi obligă pe locuitorii Călimăneştiului să aibă grijă de drumul până la mânăstirea Cozia.
In 1646, locuitorii satului se răscoală pentru a-şi câştiga libertatea, dar intervenţia mânăstirii şi a trupelor domneşti au dus la aservirea satului.
În 1543, lângă Mânăstirea Cozia s-a înălţat Bolniţa, de către Radu Paisie. La Bolniţa Coziei, numeroşi negustori străini, bei turci şi paşe, precum şi unii dintre faimoşii domnitori ai Ţării Româneşti, şi-au tratat suferinţele. De asemenea, mulţi revoluţionari paşoptişti (Radu Sapcă, Dinicu Golescu şi alţii) si-au găsit aici loc de odihnă şi popas.
La Călimăneşti şi Cozia, domnitorul Alexandru Ioan Cuza s-a bucurat de o primire entuziastă din partea locuitorilor, atunci când a vizitat regiunea Oltului în iunie 1859, după unirea Principatelor Române.
Prima atestare documentară a localităţii datează din 1386 însă pe teritoriul localităţii componente Păuşa au fost descoperite urmele unei vechi aşezari romane ce purta numele de Arutela sau Alutela. În anul 1890 Călimăneşti-Căciulata devine staţiune iar în anul 1927 Călimăneşti primeşte statutul de oraş.
Primele cercetări asupra efectelor terapeutice ale acestor ape au fost făcute de dr. Mayer în 1829, din porunca domnitorului Grigorie Ghica, continuate apoi în anul următor de către C. Fr. Siller.
În 1830 sunt făcute primele amenajări iar lucrările de captare vor fi făcute în anul 1848 de către Constantin Golescu. Doctorul francez Joseph Caillat, care în 1854 a poposit o vreme pe meleaguri valahe, a procedat în anul 1859 la analiza apelor minerale de la Călimăneşti.
La 27 mai 1855, Carol Davilla rămâne impresionat de calităţile curative ale apelor din zona Călimăneşti-Căciulata şi propune înfiinţarea aici a unui stabiliment pentru ostaşi, similar celui existent la Olăneşti. Tot în aceşti ani faima izvoarelor creşte, la recomandarea lui Carol Davilla făcând cură cu apa de Căciulata împăratul Franţei, Napoleon al III-lea, miraculosul remediu contra litiazei renale fiindu-i trimis la Paris cu diligenţa. De efectele aceleaşi ape s-au bucurat ulterior împaratul Austro-Ungariei, Frantz-Joseph, preşedintele Franţei Emil Loubet, arhiducele austro-ungar Leopold Salvatore.
In 1873, apele minerale de la Călimăneşti sunt medaliate la Expoziţia de la Viena, iar în 1893 primesc "Diploma de Grand-Prix" şi medalia de aur la Expoziţia internaţională de produse alimentare şi ape minerale de la Bruxelles. Primele pavilioane pentru cura de apă minerală datează din anul 1910.
Prima menţiune documentară apare în condica Mânăstirii Cozia, pe 20 mai 1388, când prin documentul amintit, Mircea cel Bătrân primeşte de la Nan Udaba "locul numit Călimăneşti pe Olt", pe care acesta îl inchină Mânăstirii Cozia.
Spre deosebire de alte sate, satul Călimăneşti era liber de taxe şi alte munci. Dar aceste drepturi sunt incălcate de Radu II (1421) şi mai târziu de către toţi domnitorii până la Radu Mihnea (1611), care îi obligă pe locuitorii Călimăneştiului să aibă grijă de drumul până la mânăstirea Cozia.
In 1646, locuitorii satului se răscoală pentru a-şi câştiga libertatea, dar intervenţia mânăstirii şi a trupelor domneşti au dus la aservirea satului.
În 1543, lângă Mânăstirea Cozia s-a înălţat Bolniţa, de către Radu Paisie. La Bolniţa Coziei, numeroşi negustori străini, bei turci şi paşe, precum şi unii dintre faimoşii domnitori ai Ţării Româneşti, şi-au tratat suferinţele. De asemenea, mulţi revoluţionari paşoptişti (Radu Sapcă, Dinicu Golescu şi alţii) si-au găsit aici loc de odihnă şi popas.
La Călimăneşti şi Cozia, domnitorul Alexandru Ioan Cuza s-a bucurat de o primire entuziastă din partea locuitorilor, atunci când a vizitat regiunea Oltului în iunie 1859, după unirea Principatelor Române.
Prima atestare documentară a localităţii datează din 1386 însă pe teritoriul localităţii componente Păuşa au fost descoperite urmele unei vechi aşezari romane ce purta numele de Arutela sau Alutela. În anul 1890 Călimăneşti-Căciulata devine staţiune iar în anul 1927 Călimăneşti primeşte statutul de oraş.
Primele cercetări asupra efectelor terapeutice ale acestor ape au fost făcute de dr. Mayer în 1829, din porunca domnitorului Grigorie Ghica, continuate apoi în anul următor de către C. Fr. Siller.
În 1830 sunt făcute primele amenajări iar lucrările de captare vor fi făcute în anul 1848 de către Constantin Golescu. Doctorul francez Joseph Caillat, care în 1854 a poposit o vreme pe meleaguri valahe, a procedat în anul 1859 la analiza apelor minerale de la Călimăneşti.
La 27 mai 1855, Carol Davilla rămâne impresionat de calităţile curative ale apelor din zona Călimăneşti-Căciulata şi propune înfiinţarea aici a unui stabiliment pentru ostaşi, similar celui existent la Olăneşti. Tot în aceşti ani faima izvoarelor creşte, la recomandarea lui Carol Davilla făcând cură cu apa de Căciulata împăratul Franţei, Napoleon al III-lea, miraculosul remediu contra litiazei renale fiindu-i trimis la Paris cu diligenţa. De efectele aceleaşi ape s-au bucurat ulterior împaratul Austro-Ungariei, Frantz-Joseph, preşedintele Franţei Emil Loubet, arhiducele austro-ungar Leopold Salvatore.
In 1873, apele minerale de la Călimăneşti sunt medaliate la Expoziţia de la Viena, iar în 1893 primesc "Diploma de Grand-Prix" şi medalia de aur la Expoziţia internaţională de produse alimentare şi ape minerale de la Bruxelles. Primele pavilioane pentru cura de apă minerală datează din anul 1910.
Afecţiuni ce pot fi
tratate la Călimăneşti–Căciulata
Călimăneşti-Căciulata
este o staţiune balneoclimaterică permanentă de renume internaţional (în
secolul trecut, Napoleon al III-lea al Franţei a făcut tratament cu ape
minerale de aici), cu un climat tonifiant şi cu ape minerale, reci şi termale,
clorurosodice, bicarbonatate, alcaline, calcice şi sulfuroase, şi care se
bucură de o binemeritată faimă.
Această staţiune este singurul loc din ţară unde se efectuează tratament pentru desensibilizarea organismului la bolnavi cu diverse afecţiuni alergice, prin injecţii cu apă minerală izotonă.
Afecţiuni ce se pot trata la Călimăneşti-Căciulata:
- afecţiuni ale tubului digestiv (gastrită cronică cu hiper şi hipoaciditate, constipaţie cronică, colită cronică, boală ulceroasă - ulcer gastric şi duodenal fără complicaţii, sechele stomac operat, enterocolopatii cronice nespecifice);
-afecţiuni hepatobiliare (dischinezie biliară, colicistită cronică care prezintă sau nu calculi, hepatită cronică, pancreatită cronică);
- afecţiuni ale sistemului renal şi urinar (litiază şi microlitiază urinară cu sau fără infecţie , pielonefrită cronică ascendentă, infecţii urinare, glomerunefrită cronică stabilizată, pielocistite);
- afecţiuni metabolice şi nutriţionale (diabet melitus, stări hiperuremice, dislipidemii şi hiperlipemii, diabet zaharat compensat, obezitate);
- afecţiuni ale aparatului locomotor:
1. Afecţiuni reumatismale degenerative (spondiloză cervicală, lombară şi dorsală, artroză, poliartroză), afecţiuni degenerative articulare ale omului vârstnic;
2. Afecţiuni reumatismale inflamatorii (stări alergice articulare după reumatism articular acut sau după infecţii de focar);
3. Afecţiuni reumatismale abarticulare (tendinoze, tendomioze, tendoperiostoze, periartrită scapulohumerală);
4. Afecţiuni posttraumatice (dupa entorse, luxaţii şi fracturi);
5. Afecţiuni neurologice periferice (pareză, sechele ale poliomielitei, nevralgii, nevrite, sciatalgii);
- afecţiuni respiratorii (persoane expuse la noxe respiratorii, microbiene sau virotice, afecţiuni bronhopulmonare cronice netuberculoase, astmul alergic, bronşitele şi traheo-bronsitele cronice, bronsiectazia, rinofaringite, sinuzite cronice);
- afecţiuni asociate (afecţiuni ginecologice cronice netuberculoase - sindrom ovarian cauzat de menopauză, anexite,metroanexite cronice, sterilitate) otorinolaringologice, dermatologice, cardiovasculare, endocrine, nevroză astenică, boli profesionale).
Această staţiune este singurul loc din ţară unde se efectuează tratament pentru desensibilizarea organismului la bolnavi cu diverse afecţiuni alergice, prin injecţii cu apă minerală izotonă.
Afecţiuni ce se pot trata la Călimăneşti-Căciulata:
- afecţiuni ale tubului digestiv (gastrită cronică cu hiper şi hipoaciditate, constipaţie cronică, colită cronică, boală ulceroasă - ulcer gastric şi duodenal fără complicaţii, sechele stomac operat, enterocolopatii cronice nespecifice);
-afecţiuni hepatobiliare (dischinezie biliară, colicistită cronică care prezintă sau nu calculi, hepatită cronică, pancreatită cronică);
- afecţiuni ale sistemului renal şi urinar (litiază şi microlitiază urinară cu sau fără infecţie , pielonefrită cronică ascendentă, infecţii urinare, glomerunefrită cronică stabilizată, pielocistite);
- afecţiuni metabolice şi nutriţionale (diabet melitus, stări hiperuremice, dislipidemii şi hiperlipemii, diabet zaharat compensat, obezitate);
- afecţiuni ale aparatului locomotor:
1. Afecţiuni reumatismale degenerative (spondiloză cervicală, lombară şi dorsală, artroză, poliartroză), afecţiuni degenerative articulare ale omului vârstnic;
2. Afecţiuni reumatismale inflamatorii (stări alergice articulare după reumatism articular acut sau după infecţii de focar);
3. Afecţiuni reumatismale abarticulare (tendinoze, tendomioze, tendoperiostoze, periartrită scapulohumerală);
4. Afecţiuni posttraumatice (dupa entorse, luxaţii şi fracturi);
5. Afecţiuni neurologice periferice (pareză, sechele ale poliomielitei, nevralgii, nevrite, sciatalgii);
- afecţiuni respiratorii (persoane expuse la noxe respiratorii, microbiene sau virotice, afecţiuni bronhopulmonare cronice netuberculoase, astmul alergic, bronşitele şi traheo-bronsitele cronice, bronsiectazia, rinofaringite, sinuzite cronice);
- afecţiuni asociate (afecţiuni ginecologice cronice netuberculoase - sindrom ovarian cauzat de menopauză, anexite,metroanexite cronice, sterilitate) otorinolaringologice, dermatologice, cardiovasculare, endocrine, nevroză astenică, boli profesionale).
